Aveţi în continuare o listă cu întrebări frecvente şi răspunsurile la acestea. Vă rugăm să ne contactaţi dacă doriţi informaţii suplimentare sau dacă în lista nu se regăseşte întrebarea la care doriţi un răspuns.

Ce este psihoterapia psihanalitică ?

Psihoterapia psihanalitică este un tratament bazat pe înţelegerea inconştientului şi a modului în care procesele inconştiente afectează întreaga viaţă a individului, încluzând comportament, gânduri, percepţii, emoţii.

Este o formă de tratament dezvoltată la începutul secolului trecut de Dr. Sigmund Freud şi extinsă de practică clinică şi cercetările numeroşilor continuatori ai lui S. Freud (D. W Winnicott, A. Freud, M. Klein, W. R. Bion – pentru a cita doar câţiva). Psihoterapia psihanalitică tinde să producă schimbări structurale ale personalităţii prin mijloace speciale - interpretarea transferului şi a rezistenţei - conectate într-o reţea de tehnici suportive şi expresive, adică de dezvăluire a conflictelor psihice.

De ce am nevoie de un psihoterapeut ?

Desigur că ne schimbăm pe parcursul întregii vieţi şi fără ajutorul unui specialist. Se poate întâmpla însă să ai sentimentul că te afli într-un cerc vicios, că repeţi aceleaşi modalităţi de răspuns deficitare, că ceva din tine se opune progresului. Eşti poate nesigur, sau plin de teamă, poţi simţi că ai pierdut controlul, că eşti depăşit de evenimente.

Psihoterapeutul te poate ajuta nu numai să inţelegi ce eşti şi ce se întâmplă cu tine ci are şi un important efect "reparator", văzut nu numai că o repetare a expectaţiilor şi dezamăgirilor infantile; el este un sprijin în gestionarea dificultăţilor prezente. Asta nu înseamnă că el îţi va da sfaturi şi îţi va spune ce crede el că este mai bine să faci, ci te va ajuta sa devii mai puternic astfel încât să îţi găseşti singur soluţiile.

Când am nevoie de un psihoterapeut?

O multitudine de probleme emoţionale pot fi tratate cu succes prin psihoterapie, incluzând :

Cât durează o psihoterapie psihanalitică?

Terapia necesită un angajament pe termen mediu sau lung, stabilit de comun acord între terapeut şi client/pacient.

Nu există un timp standard pentru o psihoterapie psihanalitică – unii pacienţi pot obţine beneficii în scurt timp – şase luni sau mai puţin - alţii îşi doresc continuarea tratamentului pentru o perioada mai mare de timp – un an sau mai mulţi. Terapia se încheie când obiectivele pacientului au fost atinse. Frecvenţa săptămânală a şedinţelor este stabilită în funcţie de problematica abordată şi obiective, putând varia de la una la trei şedinţe săptămânal.

"Faţă în faţă" sau pe canapea ?

Poziţia "faţă în faţă" este de obicei folosită într-o psihoterapie psihanalitică, iar cea pe canapea în psihanaliză. Poziţia întins pe canapea facilitează procese precum regresia şi transferul pacientului, procese care asigură un demers mai profund decat în cealaltă variantă. Absenţa terapeutului din câmpul vizual al pacientului stimulează descărcarea emoţională (catharsisul afectiv), evident cu efecte benefice asupra evoluţiei psihoterapiei. Există însă şi câteva contraindicaţii.

Poziţia "faţă în faţă", pe de altă parte, este folosită atunci când dorim să situăm demersul psihoterapeutic în “aici şi acum”, să soluţionăm probleme de actualitate acordând o importanţă mai scazută conflictelor inconştiente timpurii.

În cele din urmă, tehnica psihanalitică tinde să modifice mecanismele psihice profunde care stau la baza simptomelor, indiferent dacă utilizează sau nu canapeaua.

Ce este inconştientul ?

Inconştientul este reprezentat de ansamblul conţinuturilor ce nu sunt prezente în câmpul actual al conştiinţei, dar care influenţează sectoare mari ale vieţii noastre psihice; conţinuturile inconştiente tind să se întoarcă în conştiiţa şi acţiune sub forme deghizate (o astfel de formă este simptomul, visul, actul ratat). Ele devin accesibile numai după depăşirea rezistenţelor. Într-un sens, inconştientul este infantilul din noi, care nu se supune rigorilor logicii având alte mecanisme. În inconştient nu există timp, generaţii, negaţie, îndoială, realitate.

Ce este metoda "asocierii libere"?

"Asocierea liberă" face parte din tehnica psihanalitică. Este metoda care constă în a exprima fără discriminare toate gândurile care vin în minte, fie în mod spontan, fie plecând de la un cuvânt, imagine a unui vis, reprezentare oarecare. Scopul ei este de a pune în evidenţă reprezentări, gânduri, afecte ascunse, inconştiente, acestea fiind materialul cu care se lucrează în cursul şedinţelor terapeutice.

Ce este "transferul"?

Transferul desemnează ansamblul fenomenelor care constituie relaţia pacient-terapeut, relaţie foarte intensă care reproduce afecte, modele comportamentale, sentimente pozitive sau negative specifice relaţiilor cu persoane semnificative din trecut, trăite însă cu un pronunţat sentiment de actualitate. A aduce în "aici şi acum" aceste prototipuri relaţionale ajută la găsirea unor soluţii mai potrivite şi joacă în dinamica procesului de vindecare, un rol fundamental.