Psihoterapia copilului

Copilul nu este un adult în miniatură ci este o persoană cu nevoi şi posibilităţi diferite, dar de satisfacerea acestor nevoi, de încurajarea potenţialitatilor sale depinde dezvoltarea sa ulterioară, adultul de mâine.

Copii au adesea dificultăţi datorate conflictelor naturale, inerente dezvoltării, la care se adaugă conflictele externe generate de discordanţele dintre nivelul de maturitate atins de copil şi exigenţele exterioare.

Suferinţa copiilor este adesea minimalizată, se consideră copilăria un timp al fericirii şi al lipsei de griji şi se uită adesea câtor solicitări noi este nevoit să facă faţă copilul; el trebuie să elaboreze permanent modalităţi de răspuns, să integreze şi să se adapteze cerinţelor părinţilor, şcolii, mediului în general.

Suferinţa se exprimă prin tristeţe, timiditate, fobii, stări anxioase, hiperactivitate, tulburări de somn şi adormire, dificultăţi şcolare, tulburări de comportament (minciună, furt, agresivitate), întârzieri cognitive datorate traumelor psihice, tulburări în sfera digestivă etc.

Metodele folosite în psihoterapie sunt specifice copilăriei - joc, poveşti, desene – modalităţi de a reprezenta simbolic lumea internă a copilului, de a exprima trăiri, anxietăţi, conflicte, în scopul de a ameliora capacitatea lui de răspuns la exigenţele externe.

Ce vă oferim: